Alfabetul limbii maghiare



Ortografia limbii maghiare este consecventă (similar limbii române, dar spre deosebire de limbile engleză sau franceză), în sensul că redă aproape exact pronunţarea, sunetele fiind transcrise prin aceeaşi literă sau grup de litere în orice context (cu puţine excepţii).

Majoritatea sunetelor din limba maghiară se găsesc şi în limba română, cu unele excepţii (însă câteva dintre acestea se pot auzi în graiurile româneşti din Ardeal sau din Maramureş). Puteţi începe urmărind acest videoclip în care sunt pronunţate cuvinte care încep cu fiecare literă din alfabetul maghiar (nu cunoaştem autorul videoclipului):




Un alt videoclip destul de util cu explicaţii în engleză despre pronunţia limbii maghiare găsiţi aici.

În tabelele de mai jos am folosit ca sursă ghidul de conversaţie de pe Wikitravel:


Vocale

O trăsătură neobişnuită a scrisului maghiar este prezenţa semnelor diacritice pe anumite vocale, care uneori se numesc şi accente. Aceste semne marchează totdeauna o pronunţare mai lungă faţă de vocala originală (astfel í, ó, ő, ú, ű sunt formele mai lungi ale sunetelor i, o, ö, u, ü). Sunetele á şi é sunt însă diferite de a şi e (á şi é de fapt seamănă foarte mult cu a şi e din limba română, vedeţi tabelul de mai jos).


a ca "oa" în "foarte", în graiul maramureşean sau ca "a" din celebrul "na" transilvănean ablak (fereastră), nap (1.soare, 2.zi)
á ca în interjecţia "A!", pronunţată lung ház (casă), láb (picior)
e ca primul "e" din "pere", în graiul maramureşean, pronunţat cu gura mai deschisă decât în limba română literară reggel (dimineaţă), este (seară)
é ca "e" în "pere", în româna literară, dar lung (şi un pic spre "i") hét (1.şapte, 2.săptămână), Éva (numele Eva)
i ca "i" în "idee" tinta (cerneală), finom (gustos)
í ca în interjecţia "Tii!", lung hír (ştire), íz (gust (de ex. dulce, amar))
o ca "o" în "ocazie" kosár (coş), pont (punct)
ó ca în interjecţia "O!", lung hajó (vapor), óra (ceas, oră)
ö ca "ö" în germană, pronunţat cu buzele ţinute ca pentru "o", dar cu limba ţinută ca pentru "e". Un pic similar cu "ă" din română. föld (pământ), könyv (carte)
ő ca "ö" în germană, dar lung felhő (nor), őz (căprioară)
u ca "u" în "unde", scurt kutya (câine)
ú ca în interjecţia "Huu!", lung húsz (duăzeci), nyúl (iepure)
ü ca "ü" în germană, pronunţat cu buzele ţinute ca pentru "u", dar cu limba ţinută ca pentru "i". Un pic similar cu "â" în română. fül (ureche), füst (fum)
ű ca "ü" în germană, dar lung (ac), (iarbă)

Observaţii mai puţin importante
  • Termenul de "accent" nu este tocmai corect, deoarece în maghiară accentul propriu-zis cade totdeauna pe prima silabă a cuvântului, indiferent de semnele diacritice. Vocalele cu semne diacritice trebuie deci învăţate ca sunete separate.
  • Merită menţionat că la sfârşitul unui cuvânt vocalele ó şi ő sunt totdeauna lungi, adică nu sunt cuvinte care să se termine în o sau ö.
  • Pe site-uri web sau în email de multe ori se omit aceste semne, în cazul în care nu avem la dispoziţie o tastatură maghiară. De obicei textul se poate înţelege şi aşa dar sunt posibile şi confuzii (situaţia este similară cu folosirea literelor cu diacritice din limba română).
  • În tipografie se poate observa că semnele ' şi " din maghiară sunt totdeauna înclinate spre dreapta ("accent ascuţit").


Consoane

Majoritatea consoanelor din limba maghiară sunt identice cu cele din limba română, însă există şi câteva reguli ortografice mai "ciudate", pe care le explicăm acum.

Consoane compuse. În maghiară unele grupuri de consoane se pronunţă ca un singur sunet. Acestea sunt: cs, dz, dzs, gy, ly, ny, sz, ty, zs (vedeţi mai jos pronunţarea fiecăreia).

Consoane duble/lungi. În maghiară, consoanele duble sunt efectiv duble sau lungi, pronunţându-se ca în italiană. Exemple: lassú (încet), Anna (numele Ana).

Şi consoanele compuse (precum cs, sz, etc.) pot fi duble. În acest caz nu le scriem însă (cum ne-am aştepta) ca szsz sau cscs, ci scriem duplicat numai prima literă din grup. Astfel un sz dublu se scrie ssz, iar un cs dublu ccs, ş.a.m.d. Aceasta este numai o convenţie şi nu este nici o logică în ea.


b ca "b" în "băiat" baba (păpuşă), több (mai mult)
c ca "ţ" în "ţară" citrom (lămâie)
cs ca "c" în "cine" palacsinta (clătită, din cuvântul românesc "plăcintă")
d ca "d" în "domn" madár (pasăre), addig (până atunci)
dz "d" şi "z" pronunţate într-una, ca "z" în cuvântul italian "zona" edző (antrenor)
dzs ca "g" în "ger" dzsungel (junglă)
f ca "f" în "frig" fa (pom, copac, lemn)
g ca "g" în "gol" reggel (dimineaţă), magas (înalt)
gy ca "de" în "deal", în graiul maramureşean, muiat gyermek (copil), magyar (maghiar)
h ca "h" în "horă" hal (peşte)
j ca "i" în "iar" Jaj! (Au! interjecţie), vaj (unt)
k ca "k" în "kilogram" kutya (câine), kakukk (cuc)
l ca "l" în "lacrimă" (cal), Halló! (Alo!)
ly ca "i" în "iar" (exact ca şi maghiara j) lyuk (gaură), furulya (fluier)
m ca "m" în "mare" alma (măr), Emma (nume)
n ca "n" în "nas" nagy (mare (adjectiv))
ny ca "n" în "bine", în graiul maramureşean, muiat anya (mamă)
p ca "p" în "pauză" piros (roşu), pap (popă)
q ca "q" în "quasar" (numai în cuvinte străine)  
r ca "r" în "roată" erre (pe aici), sárga (galben)
s ca "ş" în "şoaptă" sajt (caşcaval), eső (ploaie)
sz ca "s" în "sac" köszönöm (mulţumesc), szék (scaun)
t ca "t" în "temă" tett (faptă), ajtó (uşă)
ty ca "te" în "teacă", în graiul maramureşean, muiat tyúk (găină)
v ca "v" în "vară" teve (cămilă)
w ca "w" în "BMW" (numai în cuvinte străine)  
x ca "x" în "taxi" (numai în cuvinte străine)  
y ca "y" în "hobby" (numai în cuvinte străine)  
z ca "z" în "zice" ház (casă), Zoltán (nume)
zs ca "j" în "jurnal" zsák (sac), Zsuzsa (nume)


O altă descriere a alfabetului puteţi citi in lecţia introductivă din seria "Maghiara cu András".

Către prima lecţie.



Comentarii